Scurt parcus istoric: când și cum a fost instituită Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP) și care este misiunea ei?

La schimbarea regimului politic din 2005, conducerea Ministerului Educației (ministru fiind, atunci, dl. Mircea Miclea), a înființat, prin lege, cele două agenții de evaluare externă – ARACIS pentru învățământul superior și ARACIP pentru învățământul preuniversitar, ca parte a unei politici și legislații generale privind asigurarea și evaluarea calității educației. Conform legii, ARACIP este o instituţie publică de interes naţional, în subordinea Ministerului Educației, cu personalitate juridică, cu buget propriu de venituri şi cheltuieli și finanțată din venituri proprii (tarifele de evaluare plătite de școli și fonduri atrase prin diferite proiecte).

Conform legii (este vorba de Legea nr. 87/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/12.07.2005 privind asigurarea calităţii educaţiei), ARACIP realizează evaluarea externă a calităţii educaţiei oferite de instituţiile de învăţământ preuniversitar şi de alte organizaţii furnizoare de educaţie, precum și autorizarea, acreditarea şi evaluarea periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar. În sfera de interes a ARACIP intră unitățile de învățământ ante-preșcolar și preșcolar, primar, gimnazial, liceal, profesional și postliceal.

Până în momentul de față, ați reușit să atingeți principalele obiective ale Agenției? Enumerați vă rog câteva realizări importante ale ARACIP obținute în învățământul preuniversitar din România.

Prima Strategie a ARACIP, pentru perioada 2007-2010, a avut ca țintă esențială configurarea unui concept și a unui sistem unitar de calitate pentru învățământul preuniversitar. Țintele strategice majore ale acestei perioade au fost: definirea noului concept de calitate a educației; asigurarea participării tuturor instituțiilor și actorilor semnificativi la definirea și asigurarea calității; elaborarea standardelor de calitate și dezvoltarea sistemelor de asigurare a calității pentru fiecare subsistem, nivel și formă de educație; realizarea procedurilor de autorizare, acreditare și evaluare periodică a calității conform prevederilor legale; dezvoltarea capacității instituționale a ARACIP.

Cea de-a doua Strategie a ARACIP, pentru perioada 2011-2015, a fost pusă sub semnul reclădirii încrederii în școala românească – țintă ambițioasă dar imposibil de atins în condițiile crizei economice. Criza a determinat, pe de o parte, scăderea drastică a resurselor alocate educației și restricții suplimentare privind funcționarea instituțiilor publice și, pe de altă parte, a dus la creșterea generală a nemulțumirii publice față de funcționarea instituțiilor statului.  În această perioadă accentul s-a mutat de la concepere și planificare la implementare și evaluare (mergând pe ”cercul calității”), pe trei dimensiuni strategice: dezvoltarea instrumentarului calității, formarea personalului implicat în evaluarea calității și dezvoltarea culturii calității). Desigur, a continuat și procesul de dezvoltare a capacității instituționale a ARACIP.

Principalele realizări, ale întregii perioade 2005-2015, au fost:

· Dezvoltarea instrumentarului calității: acum, de exemplu, suntem la a 5-a generație de instrumente de evaluare. În sprijinul unităților școlare (pentru evaluarea internă) și al evaluatorilor (pentru evaluarea externă) am dezvoltat o aplicație informatică de sprijin, care cuprinde printre altele, o bază de date, o bibliotecă metodologică (inclusi seturi de chestionare pentru profesori, părinți, elevi), un format standard pentru conceperea și publicarea (online) a rapoartelor anuale de evaluare internă a calității educației și a rapoartelor de evaluare externă, un spațiu virtual în care fiecare unitate școlară își poate încărca toate documentele necesare evaluării interne și evaluării externe etc.  

· Au fost evaluate (pentru autorizare de funcționeare provizorie, acreditare sau evaluare periodică) aproape 5000 de unități școlare, circa 2/3 din numărul total. Pe de altă parte, putem menționa, aici, ca principală nerealizare a acestei perioade, faptul că nu am reușit să evaluăm periodic toate unitățile școlare. Cauzele cele mai importante ale acestei situații au fost: constrângerile financiare și administrative cauzate de criza economică, teama generală de evaluare, precum și rezistența unor școli la introducerea unui sistem de calitate, bazat pe răspunderea publică a instituțiilor de învățământ pentru rezultatele obținute și pe îmbunătățirea continuă a rezultatelor obținute.

· Au fost formate aproape 17.000 de persoane – din care peste 700 de evaluatori, 600 de formatori în domeniul calității, peste 900 de inspectori școlari (cu rol de control al calității), restul de circa 15.000 de persoane fiind din școli – directori și membri în comisiile de evaluare și asigurare a calității (care, conform legii, trebuie să existe în fiecare unitate școlară) .

· Pentru dezvoltarea culturii calității au fost publicate peste 70 de materiale informative, ghiduri, manuale, standarde și instrumente de evaluare, culegeri de bune practici, broșuri, newsletters și alte materiale informative, rapoarte de cercetare, rapoarte naționale privind starea calității, rapoarte de activitate – toate publicate online. Unele dintre aceste materiale au fost publicate și pe suport clasic (pe hârtie), și au fost distribuite în școli (cu un tiraj total de circa 250.000 de exemplare).

Trebuie să menționăm faptul că resursele limitate obținute din tarifele de evaluare și finanțarea integrală din venituri proprii nu ne-ar fi permis să obținem aceste rezultate. Ca urmare, pentru a finanța aceste activități, am scris proiecte (derulate în perioada 2008-2015) prin care am atras fonduri europene cu valoare totală de peste 15 milioane de Euro.

Începând cu 2013, pornind de la evoluția societății românești și a sistemului de învățământ, de la experiența câștigată, precum și de la ceea ce se mai întâmplă în lume în domeniul educației,  am început să creionăm o nouă generație de standarde de calitate a educației (cu instrumentele asociate). Aceste standarde, realizate, într-o primă formă, în 2014, au fost pilotate pe un numar de peste 600 de unități școlare și au fost revizuite, în 2016, în urma pilotării și dezbaterii lor publice, urmând a fi propuse spre aprobare prin Hotărâre de Guvern. Aprobarea și implementarea noilor standarde de calitate, precum și demararea, pe această bază, a unui nou ciclu de evaluare a calității educației din România, constituie elementele esențiale ale noii strategii a ARACIP pentru perioada 2016-2020.

Care sunt problemele cele mai stringente din sistemului românesc de învățământ și cum contribuie ARACIP la rezolvarea lor?

Ar fi multe de spus - și nu este vorba numai de sistemul românesc de învățământ, pentru că problemele sunt generale. ARACIP, ca instituție de evaluare externă nu are atribuții legate de implementarea măsurilor de reformă sau de îmbunătățirea calității pentru că, așa cum se spune într-un raport celebru din 2007, nu pot fi aceleași instituții responsabile și pentru îmbunătățire și pentru a vedea dacă acea îmbunătățire s-a produs sau nu.

După părerea mea, principalele probleme ale educației din România sunt:

· Subfinanțarea educației (2,8% din PIB, în 2014, cel mai scăzut nivel din Uniunea Europeană). ARACIP încearcă să controbuie la rezolvarea acestei probleme atât prin standardele propuse (care să demonstreze că nu poți face educație de calitate și nici măcar nu poți respecta în totalitate prevederile legale, fără resurse financiare adecvate), cât și concluziile evaluării externe în direcția creșterii eficienței folosirii resurselor (puține) existente.

· Calitatea slabă a educației, în general (chiar dacă există ”insule” de bune practici și chiar de excelență), dovedită prin rezultatele la evaluările naționale (de exemplu, examenul de Bacalaureat) sau internaționale (rezultatele la PISA, TIMSS, PIRLS). Aici contribuim prin punerea în fața decidenților a rezultatelor evaluării externe (rapoarte de evaluare externă și rapoartele generale privind calitatea la nivel de sistem) și prin recomandările de îmbunătățire derivate din cele constatate.

· Echitatea furnizării serviciilor educaționale: există mari probleme privind accesul echitabil la educație și, mai ales, la educația de calitate, pentru copiii și elevii din mediul rural, zonele sărace, comunitățile cu romi și pentru cei cu dizabilități. În rezolvarea acestei probleme contribuim deja prin modul de evaluare a: noi evaluăm rezultatele obținute nu la modul absolut ci în funcție de context, deci evaluărm contribuția școlii (”valoarea adăugată”) la educația fiecărui elev. Astfel, am constatat că școlile care funcționează în comunități dezavantajate sunt mai bune, în termeni de valoare adăugată, decât școli care funcționează în medii favorizate (adică îi fac să progreseze mai mult pe elevi).Tot în acest context, am introdus în noile standarde obligația școlii de a obține rezultate mai bune (și progres) nu numai în general, la nivelul întregii populații de elevi, ci și specific, pentru elevii din categoriile defavorizate identificate la nivelul școlii.

· Practicile educaționale învechite și relația profesor-elev inadecvată în multe școli. Încercăm să corectăm această situație prin standardele de calitate, care încurajează practicile inovative la clasă.

· Management deficitar la nivelul școlii – aici, deja, putem spune că am contribuit la rezolvarea problemei, întrucât multe dintre cerințele exprimate prin standarde se referă la managementul unității școlare.

Ați început să aveți colaborări cu diverse instituții din RM încă din 1999, ceea ce înseamnă că cunoașteți destul de bine situația și evoluția, sau poate involuția, sistemul de învățământ din Moldova. Povestiți-ne mai detaliat despre activitățile desfășurate în RM și impactul/finalitatea lor.

Primele colaborări (în perioada 1999-2004) realizate la inițiativa organizațiilor nonguvernamentale din Republica Moldova (Centrul Pro-Didactica, SIEDO etc.) au vizat, mai ales, activități de formare cu personal didactic, directori de școli și inspectori – pe diverse teme: evaluare, managementul schimbării, management educațional general etc.

În 2012-2013, am realizat, pentru Ministerul Educației, cu finanțare de la Banca Mondială, un set complet de instrumente pentru evaluarea școlilor de circumscripție (care urmau să preia elevii din școlile desființate ca urmare a procesului de optimizare a rețelei școlare). Acest set cuprinde standarde de evaluare, instrumente de evaluare, o metodologie și un calendar de evaluare (inclusiv o propunere de buget).

În perioada 2013-2014, cu finanțare de la UNICEF, am realizat, împreună cu colegi de la Universitatea de Stat și de la Institutul de Științe ale Educației, un set de instrumente de evaluare pentru școli aferente standardelor de calitate (elaborate pe baza conceptului de ”școală prietenoasă copilului”).

În aceeași perioadă, cu finanțare de la Comisia Europeană, prin Facilitatea TAIEX, am oferit consultanță pentru înfiinţarea Inspectoratului Naţional al Educaţiei (inclusiv propuneri la nivel de concept, structură organizaţională şi legislaţie aferentă).

În sfârșit, în 2016, a început colaborarea cu ANACIP, în cadrul proiectului „Parteneriate pentru calitatea şi relevanţa învăţământului profesional tehnic în domeniul TIC din Republica Moldova” implementat de către Centrul Educaţional PRO DIDACTICA cu sprijinul Agenţiei Austriece pentru Dezvoltare şi a Guvernului României. Până acum, acesastă colaborare s-a materializat prin două vizite ale experților ANACIP în România, pentru formare la ARACIP (mai 2016), urmând ca în luna iunie, experții ARACIP să participe la trei stagii de formare pentru ANACIP, de această dată în Republica Moldova.

În perioada 10-14 mai, ANACIP s-a aflat într-o vizită de studiu în România, iar ARACIP a fost una dintre instituțiile vizitate. Astfel, membri ai ANACIP și ai ARACIP au avut ocazia să facă schimb de informații și experiență cu privire la activitățile ambelor agenții. Care este opinia dvs. cu privire la parcursul realizat de ANACIP până acum? Aveți careva recomandări pentru o mai bună funcționare și realizare a activităților/proiectelor desfășurate de către ANACIP?

Desigur, ANACIP este o instituție aflată la început de drum, ceea ce îi oferă atât avantaje, cât și dezavantaje. În privința avantajelor, menționez doar posibilitatea de a învăța din experiența altora – atât din bunele practici, cât și din greșelile altora. Dezavantajul major este, în opinia mea, lipsa de experiență în evaluarea externă pe bază de standarde de calitate. Ca urmare, recomandările mele vizează folosirea avantajelor și minimizarea dezavantajelor.

Avantajul începutului de drum poate fi folosit printr-o învățare intensivă, prin cât mai multe schimburi de experiență și de bune practici, cu cât mai multe agenții sau instituții similare. De asemenea, cred că este nevoie de timp pentru ca lucrurile să se așeze și pentru a dezvolta un sistem propriu de calitate. Subliniez faptul că un model din afară, oricât de seducător ar părea, nu poate fi transpus ca atare în alt sistem, cu tradiții, istorie și cultură diferite. De aceea este nevoie de adaptare, învățare, pilotare.  Practic, cred că este nevoie ca ANACIP să parcurgă ea însăși ”cercul calității”: să planifice activități, instrumente, proceduri, să le implementeze, să evalueze eficiența și eficacitatea lor și, dacă este nevoie (și va fi nevoie) să le revizuiască. Timpul este necesar și pentru obișnuirea școlilor să lucreze într-un astfel de sistem de calitate, care trebuie interiorizat: noi am spus dintotdeauna că unde există frică și neîncredere nu poate exista calitate. Dar, cu toate acestea, chiar și după 10 ani, instituția noastră (ARACIP) este privită, de unele școli, cu frică și neîncredere.

Unul dintre scopurile vizitei de studiu a fost și stabilirea unor parteneriate între ARACIP și ANACIP, pentru viitoare colaborări în domeniul asigurării calității în învățământul din România și RM. Cum vedeți dvs. această colaborare și care sunt perspectivele ei de realizare?

Parteneriatul a debutat, cred eu, sub cele mai bune auspicii, așa cum reiese din declarațiile participanților la cele două vizite de studiu. Nu în ultimul rând, acest schimb de experiență ne-a oferit și nouă, celor de la ARACIP, oportunități pentru învățare și dezvoltare. De aceea, sunt convins că acest parteneriat este benefic pentru ambele instituții și, din acest motiv, are toate șansele de a continua și de a se dezvolta.

Mulțumim pentru interviul acordat!