Povestiți-ne pe scurt parcursul istoric al ARACIS. Puteți trece în revistă etapele de dezvoltare a ARACIP, a angajaților și evaluatorilor săi, precum și a mediului universitar.

Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, denumită în continuare ARACIS, a fost înființată în anul 2005 prin Ordonanța de urgență (OUG) nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației pentru evaluarea externă a calitatii educației. OUG 75/2005 a fost aprobată, cu modificări, prin Legea 87/2006. Ulterior, Legea 87/2006 a mai fost modificată prin proceduri legislative succesive care au vizat, în principal, chestiuni organizatorice sau procedurale referitoare la efectele evaluărilor externe pentru furnizorii de învățământ superior, dar care nu au afectat misiunea agenției sau independența acesteia.

Decizia de înființare a ARACIS, ca agenție independentă, a constituit materializarea voinței României de a pune rapid în aplicare noile Standarde și Linii Directoare Europene  pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior, adoptate la Bergen în 2005 de către miniștrii responsabili cu învățământul superior din Europa (ESG 2005). Subliniez însă că noua reglementare a problemelor calității educației se referea și la învățământul preuniversitar, prin înființarea agenției ARACIP, dar aflată în subordinea Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice (denumirea actuală).

Misiunea ARACIS este de a efectua evaluarea externă a calității educației oferite de instituțiile de învățământ superior și de alte organizații furnizoare de programe de studii specifice învățământului superior, care operează în România cu scopul de:

  • a testa, pe baza standardelor de calitate, capacitatea organizațiilor furnizoare de educație de a satisface așteptările beneficiarilor;
  • a contribui la dezvoltarea unei culturi instituționale a calității învățământului superior;
  • a asigura protecția beneficiarilor direcți de programe de studiu de nivelul învățământului superior prin producerea și diseminarea de informații sistematice, coerente și credibile, public accesibile, despre calitatea educației;
  • a propune Ministerului Educației Cercetării și Inovării (în prezent: Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice) strategii și politici de permanentă ameliorare a calității învățământului superior, în strânsă corelare cu învățământul preuniversitar.

Înainte de a descrie pe scurt câteva momente pe care le consider definitorii pentru activitatea ARACIS, vreau să menționez că România a fost una dintre primele țări din Europa Centrală și de Est care a înființat, în anul 1993, Consiliul Național de Evaluare și Acreditare Academică (CNEAA), ca agenție de asigurare externă a calității în subordinea Parlamentului, care a funcționat până la preluarea completă a patrimoniului, obligațiilor și resursei umane de către ARACIS în anul 2006.

În prima perioadă a activității, respectiv în anul 2006, ARACIS a redactat Metodologia de evaluare externă, standardele, standardele de referinţă şi lista indicatorilor de performanţă a Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, aprobată prin Hotărârea Guvernului României, precum și Ghidul activităţilor de evaluare a calităţii programelor de studii universitare şi a instituţiilor de învăţământ superior, aprobat de Consiliul agenției. În anul 2007, în cadrul unui contract cu Ministerul Educației Naționale, Metodologia a fost pilotată prin evaluarea externă a zece universități, printre care două universități particulare. Un element central al activității ARACIS îl constituie modul în care sunt realizate evaluările. Astfel, agenția evaluează programe de studii pentru ciclul I de studii universitare – licență și pentru ciclul II – masterat. În cadrul evaluărilor externe instituționale ale furnizorilor de studii universitare, în vederea autorizării provizorii de funcționare sau pentru instituții de învățământ superior acreditate (universitate, academie, școală națională), sunt evaluate și cca. 20% dintre programele de studii ale instituției respective, în ideea de a nu „decupla” instituția de programele sale.

În această etapă, Metodologia se află în perioada de revizuire, completare și adaptare la noile Standarde și Linii Directoare Europene pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior, adoptate la Erevan în 2015 de către miniștrii responsabili cu învățământul superior din Europa (ESG 2015). Un element de noutate îl constituie evaluarea domeniilor de masterat, menită să ofere universităților o mai mare flexibilitate și un răspuns mai rapid la solicitările angajatorilor de pregătire a forței de muncă înalt calificate.

Formarea evaluatorilor ARACIS a constituit o preocupare permanentă a agenției, încă de la înființare. Această activitate s-a desfășurat cu finanțare din fondurile agenței, precum și din proiectele ACADEMIS și QUALITAS, cu finanțare Europeană și din partea Guvernului României. În cadrul acestor proiecte au fost stabilite relații de colaborare cu alte agenții din Spațiul European al Învățământului Superior, pe baza cărora au fost invitați experți evaluatori din străinătate în echipele care efectuează evaluările externe la nivel instituțional. În activitățile de evaluare un rol important îl joacă studenții, care au beneficiat de sesiuni de formare organizate de federațiile studențești recunoscute la nivel național, cu participarea și cu sprijinul ARACIS. În această etapă a început activitatea de restructurare și reorganizare a comisiei angajatorilor, care urmează să joace un rol important în lumina prevederilor noilor ESG.

Care au fost provocările întâlnite de ARACIS în procesul de asigurarea a calității în învățământul superior din România și cum le-ați depășit?

Din punctul meu de vedere, ca membru al Consiliului ARACIS și director al Departamentului de asigurare a calității, de la înființarea agenției și până în 2014, când am încheiat cel de al doilea mandat de patru ani prevăzut de lege, cea mai mare provocare a fost recâștigarea încrederii lumii academice și a publicului larg în activitățile de evaluare externă, atât din punctul de vedere procedural și al respectării normelor de etică, cât și al modului în care rezultatele evaluărilor și calificativele acordate sunt susținute faptic de constatările evaluatorilor. De altfel, toate propunerile agenției referitoare la autorizarea provizorie sau acreditare atât pentru programele de studii, cât și pentru instituții, au fost acceptate de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice (denumirea actuală) și au servit ca bază pentru reglementările elaborate de minister sub formă de Hotărâri ale Guvernului României sau de Ordine ale Ministrului.

Un element important care a contribuit la creșterea gradului de încredere în agenție au fost rezultatele pozitive ale celor două evaluări externe ale agenției de către echipe internaționale coordonate de ENQA, în vederea obținerii statutului de agenție cu drepturi depline în ENQA (full member) și pentru reconfirmarea acestui statut, precum și pentru înregistrarea în EQAR, și reînnoirea acesteia.

Au reușit activitățile desfășurate de către ARACIS să ridice nivelul de calitate a învățământului superior din România? Enumerați 3 realizări importante ale Agenției până la acest moment.

Calificativele acordate au stimulat universitățile să acorde o mai mare atenție calității. Ca dovadă, Ghidul a fost completat cu prevederi care să permită universităților să solicite o nouă evaluare pentru schimbarea calificativului, iar agenției să realizeze astfel de evaluări.

Realizarea Barometrului calității – trei ediții, două în cadrul proiectului ACADEMIS, iar cea mai recentă, în 2015, în cadrul proiectului QUALITAS, a reprezentat diseminarea rezultatelor unor cercetări la nivel de sistem, bazate pe o consultare largă a reprezentanților lumii academice – cadre didactice și studenți – precum și a beneficiarilor – angajatori, a factorului politic etc.

Rezultatele activității ARACIS au reușit să contribuie la creșterea nivelului de conștientizare, de acceptare și de implicare a membrilor comunităților academice din cadrul universităților în activitățile ce țin de asigurarea calității în universități, unde se realizează efectiv calitatea învățământului superior. Afirmația este susținută de faptul că ARACIS este parteneră în proiectul cu finanțare Europeană IMPALA, care urmărește să identifice printr-o cercetare în patru țări din Europa (Germania, Finlanda, România, Spania) modul în care se creează în timp cultura calității și efectele evaluării externe în această direcție. Pe lângă ARACIS, din România, universitatea parteneră în proiect este Universitatea Tehnică de Construcții București, în cadrul căreia a fost aplicat chestionarul de evaluare. Proiectul se încheie în acest an, iar rezultatele preliminare arată că România se află pe același palier cu celelalte țări participante din punctul de vedere al percepției în universitate a efectelor evaluărilor externe.

Detalii privind aceste elemente, precum și despre activitățile agenției, pot fi găsite pe pagina de web la adresa www.aracis.ro.

După cum știm, ați început să colaborați cu Republica Moldova în domeniul învățământului, încă din 2001, atunci când dețineați funcția de Secretar de Stat pentru Învățământ Superior și Integrare Europeană. Dar am dori să aflăm mai multe detalii despre colaborările Dvs. cu instituțiile din RepublicaMoldova atât cele trecute, precum și cele planificate pentru viitor.

Colaborarea mea oficială cu R. Moldova a început, așa cum ați menționat, din anul 2001, când am devenit Secretar de Stat pentru Învățământ Superior și Integrare Europeană în Ministerul Educației și Cercetării. Dincolo de titulatura de mai sus, în atribuțiile mele au intrat și relațiile internaționale, care au vizat și colaborarea cu alte țări, inclusiv relația privilegiată cu Republica Moldova. De altfel, prima mea vizită la Chișinău a fost în primăvara anului 2001, în cadrul Comitetului interministerial România – Republica Moldova. În perioada ianuarie 2001 – ianuarie 2005, în care am deținut funcția de Secretar de Stat, s-au realizat câteva schimbări importante în activitățile de cooperare dintre țările noastre, în sensul creșterii numărului de elevi și studenți din Republica Moldova care au învățat în România, cu burse din partea statului Român sau cu alte tipuri de finanțare, în modul de acceptare a acestora la studii etc. Din păcate, nu întotdeauna factorul politic din Republica Moldova a fost favorabil cooperării la nivel universitar, și aici mă refer la situația extensiilor universitare în Republica Moldova a unor universități din România, care nu au mai putut funcționa.

În prezent, particip cu multă plăcere în activitățile de fortificare a capacităților instituționale ale ANACIP, desfășurate cu sprijinul financiar al Guvernului României. Consider că parteneriatul dintre ARACIS și ANACIP – este în pregătire un acord în acest sens – va contribui la strângerea legăturilor dintre cele două agenții, la continuarea relațiilor de colaborare dintre universitățile din cele două țări, care să stimuleze mobilitatea studenților și a cadrelor didactice.

Aveți o vastă experiență în domeniul asigurării calității în învățământ, de aceea, ați putea formula câteva recomandări pentru ANACIP în vederea desfășurării unei activități de succesîn domeniul promovării culturii calității?

Personal, cred că ANCIP și-a început activitatea sub auspicii favorabile, deși orice început este dificil. Cred că cel mai important lucru este, așa cum arată experiența altor agenții, inclusiv cea a ARACIS, câștigarea încrederii comunității academice și a publicului larg în importanța activităților de asigurare a calității atât prin componenta internă, cât și prin evaluarea externă. În acest sens, recomand un dialog permanent cu universitățile, cu angajatorii, dar și cu factorul politic, care trebuie să fie convinși că succesul promovării și realizării culturii calității este condiționat și de factorul timp. Învățământul a fost întotdeauna caracterizat de o anumită inerție, pe care unii o percep chiar ca rezistență la schimbare. Continuitatea acțiunilor de asigurare a calității poate fi asigurată de sprijinul constant al factorului de decizie, în primul rând prin stabilitate legislativă și asigurarea condițiilor de funcționare a agenției.

Totodată, orice agenție, inclusiv ANACIP, este văzută din exterior prin evaluatorii săi, a căror competență și integritate trebuie menținută permanent la cel mai înalt nivel. Din acest punct de vedere, recomand ANACIP să se preocupe de pregătirea evaluatorilor săi, inclusiv a studenților evaluatori și, totodată, să apeleze la evaluatori internaționali, în măsura în care prezența acestora în echipele de evaluare poate fi susținută financiar.

În opinia Dvs., care sunt provocările sistemelor de învățământ/învățământ superior din UE, implicit a activităților de asigurare a calității studiilor?

În opinia mea, în Spațiul European al Învățământului Superior (rezultat al procesului Bologna), din care fac parte 28 de țări ale Uniunii Europene, se disting, cel puțin, două categorii importante de provocări:

Prima dintre acestea are un caracter general și este legată de schimbările sociale, unele cu caracter geopolitic, din perioada recentă, de după 1990, și care se produc în continuare. Aceasta este legată, pe de o parte, de masificarea învățământului superior și de evoluția noilor tehnologii de comunicare, care pun în discuție însuși rolul universităților tradiționale. Evoluțiile menționate necesită resurse materiale și umane suplimentare și, foarte important, legătura strânsă a învățământului universitar cu cel pre-universitar, inclusiv pregătirea cadrelor didactice pentru a răspunde noilor așteptări ale studenților. Nu mi se pare lipsită de importanță eliminarea prin toate mijloacele de comunicare a unei confuzii, care, din păcate, are tendința de a se generaliza în rândurile noilor generații de elevi și studenți, între a te informa și a învăța. După cum arată studiile recente, cunoașterea realizată prin învățare stă la baza inovării și a creativității, iar informarea trebuie să contribuie la acumularea de cunoștințe relevante, dar nu poate să o înlocuiască.

Cea de a doua provocare, cu efect asupra calității educației, care nu afectează însă în mod egal toate țările din Europa, este inegalitatea între resursele alocate educației. Pentru învățământul superior, lipsa de resurse afectează grav cercetarea universitară, fără de care universitatea nu își poate îndeplini una dintre misiunile sale importante. Aici vom găsi însă argumente obiective, legate de starea economiei unor țări – pentru cine și pentru ce se realizează cercetare, cine sunt beneficiarii care solicită și finanțează programe sau teme de cercetare, dar și elemente subiective, legate de birocrație, mentalități depășite, prezente cu precădere în țările fără o tradiție bine conturată în cercetarea universitară.

Evident, fiecare dintre noi putem identifica multe alte provocări la care răspunsul nu este ușor sau evident. Speranța mea este că împreună, în Europa și nu numai, le vom putea depăși pentru binele nostru și al generațiilor viitoare.