Articol scris de către Liliana Posțan, dr., membră a Consiliului de Conducere al ANACIP

Regândirea, de către experți si autorități, a sistemului de educație din Republica Moldova, din perspectiva compatibilizării acestuia cu provocările directe si emergente ale secolului XXI, a generat multiple efecte sistemice și integrationiste, inclusiv din perspectiva educației pe parcursul vieții.

La nivel normativ, în Codul educației (2014), este stipulat, printre altele că,   educaţia are misiunea de a promova învăţarea pe tot parcursul vieţii,  de a facilita reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie pentru bărbaţi şi femei. [1]

La nivel funcțional, se dezvoltă relații de colaborare între instituțiile de învățămânț, piața muncii, comunitățile locale si asociațiile de părinți. Dintre expereințele recente (2017) menționam colaborarea intersistemică în vederea implementării învățământului dual, creșterea gradului de participare a părinților la diferite procese școlare cu impact asupra sănătății copiilor, sporirea contribuţiei migranţilor la viaţa culturală a comunitaților locale.

Se produc si unele activități, dar si efecte emergente – stimularea angajatorilor de a investi in formarea continuă a lucrătorilor, prin facilități fiscale. [3] 

Dar  totuși, în 22 de ani (1995, Legea educației), educația ca element esențial al economiei cunoasterii (sintagmă încetățenită pentru economia începutului secolului XXI) n-a generat, în Republica Moldova, efecte pe măsură să îmbunătățească Indicele Dezvoltării Umane. Astfel,  în 2016, țara noastră se clasa pe poziția 107 din 188 de țări, conform IDU. [4]

Intrebarea cauzală “De ce?” poate rămâne retorică, dar poate fi și una explorativă, în cazul în care, întradevăr, vom conștientiza, la nivelul întregii societăți că, de gradul de dezvoltare a educației depinde nu doar traseul biografic al fiecarui cetățean, dar si traseul istoric al țării.

Una dintre cauzele, frecvent vihiculate, ale impactului redus al educației asupra dezvoltării ține de calitatea educației. Aici, devine resimțită una dintre limitele de regândire a educației, atât  la nivel de sistem, cât si la nivelul unui fenomen social-economic. Potrivit Codului educației, calitatea în învăţământ constituie ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu şi ale ofertanţilor acestuia, prin care sunt satisfăcute aşteptările beneficiarilor în raport cu standardele de calitate. [1, Art.3]

Insă, calitatea educației, în sensul ei larg si extern, de câmp pedagogic deschis (Sorin Cristea) sau “cetate educativă” este dată atât de disponibilităţile educaţiei de adaptare şi autoreglare faţă de sfidările tot mai numeroase ale spaţiului social, cât si de „redistribuirea” învăţământului către mai mulţi factori.

O regândire şi o corelare mai adâncă a politicilor şcolare, culturale, economice şi sociale la nivelul ansamblului social (Sicinski) ar trebui să accentueze mai mult valoarea „instrumentală” a educaţiei, dar şi instrumentele culturale se cer a fi reconvertite în surse educative explicite, care să modeleze şi să formeze personalitatea. Contextul cultural – şi, prin extensie, cel social – trebuie astfel dimensionat încât el însuşi să inducă influenţe educative directe, vizibile.

În contextul acestor schimbări de perspectivă, un sistem relevant şi coerent de monitorizare, analiză şi prognoză a activităţilor de învăţare pe parcursul întregii vieţii devine imperios pentru a măsura şi a estima progresele înregistrate, dar şi pentru a elabora măsuri de corecţie şi de îmbunătăţire pe baze reale de cercetare.

Indexul european pentru învăţare permanentă ELLI (The European Lifelong Learning Index) propune un sistem coerent de indicatori pentru învăţarea permanentă la nivel european. Indexul ELLI reprezintă o evaluare comparativă anuală a stării de fapt a educaţiei permanente în Europa în contexte variate precum şcoală, universitate, comunitate, loc de muncă, angajare civică, viaţă de familie, timp liber etc., combinând 36 de de indicatori colectaţi din diferite surse de date.

Indexul compozit integrează în lista de indicatori atât aspecte privind învăţarea în contexte formale, cât şi pe cea realizată în contexte nonformale şi informale si se subsumează unei perspective de măsurare şi analiză a învăţării permanente care ia în calcul centrarea rezultatelor învăţării pe competenţe şi abilităţi, ca elemente cheie ale succesului social şi profesional, atât la nivel individual, cât şi la nivelul unei ţări. [5]

Indicatorii urmăriţi sunt organizaţi pe patru mari domenii, în conformitate cu cadrul de referinţă UNESCO, elaborat de Jaque Delors.

- A învăţa să ştii;

- A învăţa să faci;

- A învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi;

- A învăţa să fii.

Aceste patru dimensiuni sunt analizate în strânsă legătură cu impactul reciproc, care se stabileşte între învăţarea permanentă şi rezultatele economice şi sociale ale învăţării, cu alte cuvinte, calitatea vieţii şi starea de bine a unui individ.

Tabel 1. Set de indicatori europeni pentru învăţarea permanentă

Sursa: Bertelsmann Stiftung, ELLI European Lifelong Learning Indicators. Making Lifelong Learning tangible, 2010, apud [5]

În anul 2008, Biroul naţional de statistică (BNS) al Republicii Moldova  a abordat problema comparabilității internaţionale  a principalilor indicatori statistici ca instrument de analiză a sistemului naţional educaţional şi elaborarea politicilor educaţionale. Actualmente, Biroul national de statistică elaborează, anual, publicația statistică Educaţia în Republica Moldova. Datele sunt agregate şi prezentate pe niveluri: educaţia timpurie, învăţământul primar, gimnazial, liceal, profesional tehnic secundar, profesional tehnic postsecundar, superior şi postuniversitar, în conformitate cu structura organizatorică a sistemului naţional de învăţământ. [1]

Din structura raportului vedem că, statistica cu privire la educație nu cuprinde date referitoare la învațarea pe parcursul vieții. Insă, totuși, trebuie să menționăm că Ancheta Forţei de Muncă (AFM) oferă unele date cu privire la nivelul de instruire al persoanelor adulte. [2]

Or, educația adulților a devenit un element al sistemului educațional, reflectat normativ în Codul educației al Republicii Moldova [1, Titlul VII], fapt care impune reflectarea sa în toate documentele si instrumentele cu referire la educație. În absenţa unui sistem coerent, agreat de către toţi actorii responsabili, învăţare pe parcursul vieţii  este realizată fragmentar, sporadic şi adesea parţial, în funcţie de instanţele contextuale specifice. Acest fapt, în special cu referire la raportarea sintetică a surselor alocate pentru formarea profesională a resurselor  umane, a fost menționat si de către angajatori, care solicită ajustarea indicatorilor statistici cu privire la formarea profesională continuă.

Spre exemplu, în România, aplicarea sistemului de indicatori pentru învăţarea permanentă a debutat în anul 2011, cu aplicarea indicatorilor europeni ELLI și a unei serii de alți indicatori relevanți pentru contextul național.

În concluzie, menționăm că, aplicarea indicatorilor europeni ELLI va aduce valoare adăugată  pentru analiza, evaluarea, monitorizarea şi prognoza educaţiei pe parcursul vieții în Republica Moldova.

BIBLIOGRAFIE:

1. Codul educaţiei al Republicii Moldova din 17.07.2014, disponibil pe http://lex.justice.md/md/355156/;

2. Forţa de muncă în Republica Moldova ocupare şi şomaj 2017/disponibil pe  /http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Forta_de_munca/AFM_rom_2017.pdf;

3. Hotărârea nr. 144 din 26.02.2014 cu privire la aprobarea Regulamentul cu privire la cuantumul şi criteriile de stabilire a cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului;

4. Raportul de Dezvoltare Umană 2016, PNUD, disponibil pe http://www.md.undp.org/content/moldova/ro/home/presscenter/pressreleases/2017/03/21/republica-moldova-se-claseaz-pe-locul-107-din-188-conform-indicelui-dezvolt-rii-umane.html;

5. Set de indicatori statistici pentru monitorizarea, analiza şi prognoza activităţilor de învăţare pe parcursul întregii vieţi. Document de lucru, Bucureşti, 2011.

Publicat în: Reconceptualizarea formării iniţiale şi continuă a cadrelor didactice din perspectiva interconexiunii învăţământului modern general şi universitar, Materialele conferinței științifico-practice naționale cu participare internațională, Vol.2. Ch: UST, 27-28 octombrie, 2017. – 378 p., pp. 60-64. ISBN 978-9975-76-215-1.