Eseul „ȘCOALĂ PROSPERĂ- ELEV IMPLICAT” sau „GÂLCEAVA ȘI ÎMPĂCAREA LUCRURILOR”, locul I

Nichita Oleinic, elev al clasei a VII-a ,,D”, Liceul de Creatiitate și Inventică „Prometeu-Prim”, Chișinău

-Gata cu cearta! Începeți pregătirile, a mai rămas doar o jumătate de oră! spuse o voce ca un foșnet de foi.

Toate lucrurile se întoarseră către Catalog. Nici nu observară cum trecuse timpul. Cearta durase toată noaptea, iar ele nici nu prinseră de veste că veniră zorii. Din păcate, gâlceava lor nu părea, nici pe departe, a se termina. Totul a început aseară, când din școală ieșise și ultimul profesor. În fiecare noapte, după ce pleacă toți din școală, ele, toate lucrurile de aici, prind viață și își fac de cap. Se joacă de-a lecțiile, improvizează dialoguri, imitându-i pe elevi și pe profesori, repetă tot ce au auzit și învățat alături de discipoli în acea zi. Ce mai, într-o școală prosperă ca acea unde se aflau, se puteau învăța multe lucruri! Dar spre dimineață ele sunt gata de o nouă și productivă zi, dornice de a participa la ...educație.

Aseară însă totul luă o întorsătură urâtă. În timpul unei discuții aprinse între rechizitele dintre vechea și noua clasă, proaspăt renovată, interveni întrebarea: „Fără care dintre noi nu se poate face școală?”. Nimeni nu a văzut cine întrebase, dar din cele două grupuri rămaseră doar Creta și Markerul, Catalogul și Laptopul ce avea accesat un catalog electronic, Cartea, Caietul și Tableta. Celelalte lucruri se îndepărtară, prevăzând o dezbatere aprigă. Prima luă cuvântul Creta, propunându-și chiar propria canditatură. Ceilalți participanți îi urmară fapta și se autopropuseră. Aflându-se mereu într-un mediu școlar, rechizitele aveau să dezbată ideea și să aducă argumente. Așadar, Creta își începu pledoaria:

-După cum bine știți, eu sunt una dintre imaginile emblematice ale unei școli. Din cele mai vechi timpuri, am fost folosită pentru notarea informațiilor pe tablă, și doar apoi elevii scriau textele de pe tablă în propriile lor caiete. De aceea, susțin ideea că fără mine școala nu ar mai exista. Toată învățăura pornește de la cretă!

-Dacă tot te consideri importantă, optează pentru lexemul „utilizată” în loc de „folosită”. Gata, stimată colegă, epoca dumitale a apus, te trădează și vocabularul vetust, spuse categoric și plin de importanță Markerul. S-a ridicat, rigid și sobru, ca un semn de exclamație și-și continuă perorația:

-În contradicție cu argumentele tale, aduc la cunoștință că aceleași competențe le am și eu. Și pot adăuga faptul că utilizarea mea faciliteză lucrul, eu sunt comod, curat. De aceea, votez pentru expulzarea dumitale din această dezbatere.

Creta, albă la față, de teamă că va fi votată ideea Markerului de către celelalte rechizite, părăsi de bună voie grupul. De îndată ce se îndepărtă, o altă voce plată, ce aparținea Tablei, spuse:

-De fapt, cea mai importantă sunt eu. Locul profesorului e lângă mine, pe fața mea se scrie la lecție. Eu strălucesc de curățenie când începe lecția și tot eu sunt reperul tuturor celor învățate. Ce rost au Creta și Makerul fără Tablă?

-Ba eu sunt! Te depășesc prin importanță și prin posibilități, sări cu vocea jucăușă, dar cam ascuțită, Tabla Interactivă. Eu sunt modernă, eu reprezint viitorul...

-Ha, ce naivă, îi replică Tabla. Eu sunt tradiția, continuă ea, neagră de ciudă.

-Ce rost are să scrii pe Tablă, indiferent cu ce, cu Markerul sau Creta, ori să ai o Tablă Interactivă, când nu poți aprecia munca elevului, nu ai unde ține șirul temelor, unde înregistra sarcinile și nu-l poți aprecia?

Ambele Table, cu pași lați și greoi, pășiră spre ușă, speriate de modul în care se impunea Catalogul. Într-adevăr, era important: profesorii îl respectau, iar unii elevi chiar se temeau de el. Între timp, Catalogul, cu vocea amplificată de un straniu foșnet de foi, continuă:

-Sunt, de fapt, un simbol al școlii, sunt cel mai cunoscut! De aceea, cred că fără mine nu se poate face o școală.

Cei rămași ascultară cu atenție, însă în aer plutea dezaprobarea. Tăcerea fu întreruptă de vocea robotizată a laptopului:

-Să știi că te înșeli, stimabile, și am să demonstrez aceasta, folosindu-mă de ceea ce a spus Markerul: „Aceleași competențe le am și eu!” . Dar, în plus, am acces la Internetul ce-mi oferă orice informație necesară. În lumea modernă în care trăim acum, nici dumneata, nici Creta, nici Manualele sau Caietele nu mai sunt atât de necesare, deoarece eu sunt multifuncțional. Am încorporat în structurile mele chiar un catalog!

Un murmur de aprobare vibră prin aer. Acesta era cel mai puternic argument de până acum.

Tableta, aflată lângă laptop, se frământa dacă să vorbească sau nu, apoi se hotărî:

-Ei, îmi pare rău să te anunț, frate gadget, dar pe lângă toate calitățile tale, care îmi sunt proprii și mie, nu se numără și portabilitatea. Cred că ați înțeles, colegi, ce am vrut să spun. Părea că tableta urma să câștige dezbaterea și era și timpul, deoarece se apropia dimineața. Însă nu a fost așa. Tocmai când toți se pregăteau să meargă spre locurile lor, la îndemnul autoritar al Catalogului, un foșnet întrerupse pregătirile:

-Dar Elevul și Profesorul?

Lucrurile se întoarseră spre Carte. Aceasta, aflându-se în compania Creionului, ascultase atent toată discuția abținându-se, înțeleaptă, să se implice în gâlceavă. Dar acum, tot din înțelepciune, hotărî că e timpul să vorbească.

-Prieteni, vă înșelați cu toții! Noi suntem doar niște ajutoare ce facilitează învățatul. Sunt și eu importantă în școală, atât pentru elev, cât și pentru profesor. Dar nu vreau să spun, ca și voi, că sunt cea mai importantă. Luat separat, niciunul dintre noi nu poate reprezenta școala. Dar ce înseamnă școala în sine?

Cu siguranță, nu e o clădire sau niște obiecte. Ați mai văzut vreo școală, oricât de dotată și prosperă ar fi, fără elevi sau fără profesori? Normal că nu! Totul ține de elev, iar formula e simplă: elev implicat - școală prosperă și viceversa. Atâta timp cât elevul nu-și va pierde interesul pentru învățătură, școala va fi prosperă. Și știți de ce? De la alte surate mai vechi știu că școala nu a fost dintotdeauna atât de dotată. Erau fericiți cei care aveau măcar o carte, două. Dar școlile au înflorit în toate timpurile, pentru că au fost copii dornici să învețe. Cu un Profesor bun, Elevul implicat poate învăța chiar de la flori, de la copaci, de la păsări, de la nori, de la firul de iarbă. Cred că din aceste lecții s-au născut și primele Manuale, și Creta, și Tabla, Și Caietul, și Catalogul. Și așa se conturează cercul armonios al ideii de prosperare: de la Profesor, spre Elevul implicat, de la Elev- spre Școală, de la Școală- spre Profesor și Elev.

Hai să nu ne mai certăm, prieteni, ci să ne unim forțele pentru a contribui la această prosperare!